(28oct-28nov)
KINOFEST Nr.5 (28oct)
Filme bune selectionate in cadrul competitiei Kinofest! Pacat.. public putin, in mare parte doar cei care fac film au fost prezenti. hmmmm... pentru cine... nu stiu.
http://www.facebook.com/kinofest
http://kinofest.com/
PLAYBOY GRATUIT!!!! ...
.......................................
A qualification in the World Irish Dance Competition, 7 trophies and several other medals, that brought for Romania DANCE ACADEMY STUDENTS participation in European Championships this year in Milan.
Am fost pentru a doua oara invitat la acest workshop de catre doi prieteni vechi, Sanziana Socol si Sorin Sighinas. Amandoi sunt doi membri activi ai acestui sport... spun sport fiindca dansul irlandez modern a fost recunoscut in mod oficial ca sport de performanta cu destul de multa vreme in urma. Culegand si eu oarece informatii am aflat ca un grup de irlandezi, in anul 1893, si-au propus sa reinvie si sa conserve traditiile irlandeze, a celtilor sa zic asa, reprimate multi ani la rand... ma rog... secole. Banuiti voi de ce si daca nu... prin manualele de istorie sunt amintiti asa pe sarite Henric II, (sarind si peste holera), Henric VII, VIII etc. In cele din urma la 1929 se formeaza o comisie care stabileste reguli si standardizeaza predarea si arbitrarea competitiilor de dans irlandez. Desigur nu oricine poate participa la astfel de competitii ci trebuie sa apartina de o scoala, de un instructor autorizat. Acesta este si cazul Scoalii de Dans Irlandez Anne-Marie Cunningham si care este si gazda acestor evenimente. Sus amintitul prieten Sorin Sighinas este unul din instructorii din partea romana si acest statut l-a castigat in urma unor importante succese avute in competitiile de profil. As aminti doar ca pentru prima oara 4 elevi ai acestei scoli au adus romaniei numai putin de 44 de medalii si un trofeu dintr-o singura competitie de dans irlandez. Acolo prin pozele mele pot fi vazute roadele muncii lor. Impresionant!
Workshopul... pentru mine a fost placut fiindca nu m-am simtit, cum se intampla uneori, persona non grata sau paparazzi... am revazut fete cunoscute (fetze nuuu fete!!!), am vazut multe multe zambete pe metru patrat, am ascultat muzica foarte buna si m-am incarcat cu oarece energii greu de stapanit... imi cam venea sa tzopai si eu un pic.
Workshopul a intrunit, si cred ca pentru prima oara, toate scolile sau sucursalele scolii de dans irlandez Anne-Marie Cunningham din Romania. Anne-Marie a fost si ea prezenta pentru a preda, si banuiesc eu, pentru a verifica daca instructorii ei au facut treaba buna. Se pare ca da fiindca zambetul de acum 6 luni era tot acolo. Practic... elevii sunt impartiti pe grupe, pe nivele... cred ca am reusit sa disting 4 astfel de grupe, intre care exista o "trecere" a fiecarui cursant dintr-un nivel inferior la unul superior cu ajutorul unui cursant/coleg mai avansat. A fost interesant pentru mine sa strabat spatiul acela foarte mare al salii... sa plec de la (ciorapi) mai putin galagioasa si relaxata grupa de proaspeti dansatori incepatori si pana la grupa cea mai galagioasa / ferma / concentrata.... adica aceia care fac sport de performanta.
Prima seara s-a terminat cu un spectacol oferit publicului si in care am urmarit momente foarte foarte frumoase de dans irlandez, si nu doar cel sportiv supus regulilor. Apoi a fost si un moment de dans romanesc, si unul muzical in care doi dintre dansatori au cantat la unul din instrumentele de percutie traditionale irlandeze pe nume Bodhran.Si iata si o inregistrare gasita pe youtube facuta in sufragerie de un domn cu acest instrument -
http://www.youtube.com/watch?v=NSdPOB9Snrw
Am fost martor desigur si la formarea celei mai lungi linii de dans irlandez facute vreodata in Romania si care a intrunit toate scolile invitate.
Toata lumea a primit diplome... inclusiv cei trei prieteni fotografi de suflet :) A fost intradevar o experienta frumoasa pentru mine si o recomand oricui are... mancarimi in talpi. Am uitat sa spun ca seara a luat sfarsit cu proiectia unui film... un documentar artistic al carui subiect a fost dansul irlandez...
Am "uitat" eu multe... dar poate... data viitoare... daca vrei si tu.
Succes copii!!!
Fotografii de la workshop-urile lor:
Octombrie 2011
Martie 2011
.......................................
Lansare de carte... "Dan Nemţeanu şi viziunea sa scenografică"
Apare, în colecţia de monografii „Galeria teatrului românesc” editată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, portretul unuia dintre cei mai importanţi scenografi afirmaţi în ultimele decenii, totodată un excelent grafician şi pictor. Remarcat încă din pleiada scenografică a reteatralizării, a semnat, până la stabilirea sa în Suedia (1975), decorurile şi costumele la peste 80 de spectacole.
Lui Dan Nemţeanu i se datorează scenografia primelor montări naţionale ale unor piese de Bertolt Brecht (Cercul de cretă caucazian, Dispariţia lui Galy Gay) şi Eugen Ionescu (Rinocerii, Scaunele, Ucigaş fără simbrie). Activează în Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia. A fost profesor de scenografie în SUA, la Iowa University. I-au fost dedicate expoziţii de scenografie în ţară şi în străinătate, iar în 2009 i s-a acordat Premiul UNITER pentru întreaga activitate.
sursa:
http://www.teatrul-azi.ro/galeria-teatrului-romanesc/dan-nemteanu-si-viziunea-sa-scenografica
Volum editat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, cu sprijinul UNITER, prin Editura Cheiron
Cu multa placere m-am reintalnit cu un fost profesor de-al meu, Domnul Ion Truica. (ultima fotografie). Artist plastic, regizor si mai ales un inaintas al animatiei romanesti. (si prieten de o viata al regretatului Ion Popescu Gopo).
A fost o lansare frumoasa de carte si o expozitie foarte interesanta pentru orice pasionat de scenografie. Evenimentul a avut loc in cadrul Festivalului National de Teatru.
.......................................
O trupa ce nu speram sa o vad vreodata, noroc cu invitatia lui Florin Lungu (Mosu) ca a facut posibil acest lucru si ii multumesc si pe acesta cale. MT mi-a incantat adesea urechile in ultimii 25 de ani. Ei au un repertoriu fantastic, si in volum si in calitate, si sunt plini de verva si energie in ciuda celor 40 de ani de activitate.
Au avut o tinuta impecabila pe scena si au reusit sa combine foarte placut repertoriul foarte complex cu buna dispozitie. S-au conectat cu publicul inca de la primele masuri. Am avut acces in spatele scenei dupa concert si am fost uimit de modestia si bucuria cu care au primit pe cei dornici sa-i cunoasca mai bine.
A fost cel mai frumos concert vazut de mine anul acesta alaturi desigur de cel al lui Pat Metheny. Sper sa revina...
.......................................
Milonga este termenul care desemneaza locul in care are loc o intalnire a dansatorilor de tango, adesea insa face referire si la un gen muzical. Flashmobul a avut loc in statia de metrou Pt.Unirii din Bucuresti si a durat aproximativ o ora.
Desigur a fost o surpriza pentru toti cei care au avut norocul sa se afle acolo. Evenimentul a fost organizat de Domnul Sorin Matei, un vechi prieten caci sunt ceva mai mult de 15 ani de cand ni s-au incrucisat drumurile, impreuna cu o colega din scoala de dans (tango) Alina Antonescu. Scoala in cadrul careia are loc in fiecare joi un eveniment. Nu stiu sa dau mai multe informatii dar pentru cei pasionati de tango cred ca se pot afla mai multe aici: Caffe Tabiet - tel 0728-65 75 95
Str Avrig 29, sector 2, Bucharest, Romania
sau pe grupul lor de pe facebook Milonga Tabiet... cert este ca in fiecare joi puteti lua parte la lectii de dans, prezentari, puteti dansa si intra in tainele acestei de acum.. arte... si inca una destul de complexa. Au loc si concerte sau evenimente teatrale acolo.
.......................................
Festivalul Drum Vision de anul acesta din pacate nu a putut avea loc din motive financiare, totusi unul din cei mai mari percutionisti din lume, Horacio El Negro Hernandez, a acceptat sa ne viziteze, ocazie cu care a sustinut un foarte interesant workshop, o demonstratie si un concert urmat de un jamsession.
La evenimentul ce a avut loc in Clubul Tribute din Bucuresti a sosit si o echipa din partea firmei Morsound din Turnu Severin pentru a pune la dispozitie muzicienilor instrumentele de percutie dar si pentru a prezenta produsele facute de Istambul si de Sonor in acest domeniu. Din fericire am fost primit pe langa acesta echipa, ca si anul trecut, si ii multumesc din suflet lui Razvan Slama, chitarist si leader al grupului romano-sarbeasc Night Passage, dar si lui Dragos Radulescu, percutionist si fost coleg al lui Razvan de trupa.
De ceva vreme ma framanta un lucru cu muzica asta.. si anume masura de 4 timpi, caci am senzatia ca reuseste sa distruga frumusetea muzicii. Desigur isi are rostul ei, doar ca prea adesea este luata ca atare, frazele muzicale raman mereu inghesuite in 8 sau 16 masuri, mai nou chiar in 4 sau mai putin. Gandirea si perceptia noastra asupra muzicii, si a ritmului la urma urmei, imi pare alterata de acest lucru. A gandi insa acest sistem in masuri compuse imi pare foarte interesant si tocmai acest subiect a fost abordat de Horacio El Negro in workshop-ul lui.
Sa nu uitam totusi ca el vine din Cuba, tara in care se pune mult accent pe instrumentele de percutie. Doar ca in grupurile lor activeaza, sau se afla in dialog, mai multi percutionisti, ajungand chiar si in numar de 4 sau 5. De aici a inceput si povestea lui El Negro, caci el asculta la radio aceasta muzica, iar sunetul percutiei ajungea la el compact ca si cum ar fi fost totul interpretat de un singur instrumentist.
A inceput sa cante la tobe, la seturile clasice de tobe, incercand sa imite ce auzea la radio. Amintesc ca pe vremuri si in Romania singura sursa de informatie era radioul. In Cuba lucrurile au stat si cred ca inca stau destul de grav. Asa a reusit, El Negro sa-si formeze un stil propriu de interpretare la tobe. Si intradevar mi-a luat si mie ceva vreme sa ma prind de unde ies toate acele sunete. Initial am crezut ca foloseste o masina electronica de ritm... dar nu.. am descoperit in cele din urma pe unde ii umblau picioarele si mainile. Interesant deci de vazut si auzit pentru orice pasionat de muzica si de ce nu si de alte arte.. dans de exemplu...
La jam au dominat membrii trupei Mandinga... si a iesit un show pe cinste!
.......................................
Teatru...
Cristinica, caci asa ii spun eu lui Cristina Plesa, tanara actrita din acesta piesa complicata si greu de pus in scena, m-a invitat la acest spectacol a carui mare surpriza a fost si prezenta scriitorului Matei Visniec, un nume deja de legenda in randul cititorilor si al regizorilor de teatru.
Frumos este ca doi din protagonistii acestui spectacol vin din lumea muzicii. Adrian Berinde este foarte cunoscut in postura de muzician in Romania (si de pictor in lumea mare), facandu-si din cate stiu, debutul ca regizor cu acesta piesa. Victor Vurtejanu este si el cunoscut ca muzician si poate fi gasit aici cu 'ceata lui sau in scaunul de panza al actorului daca vreti sa intrati in lumea lui...
Nu a fost totusi un spectacol muzical ci un spectacol de teatru dintr-o suflare (de 45 de minute) cu un subiect profund ce ne vizeaza direct pe fiecare dintre noi si las articolul de mai jos, scris de Dana Andone, sa explice...
"Matei Vişniec şi Adrian Berinde. Două nume cu legătură... teatrală. Cel dintâi a fost inspirat şi a scris piesa "Buzunarul cu pâine". Cel de-al doilea s-a inspirat din buzunarul lui Vişniec şi a montat "Eu, câinele" cu actorii Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa.
Joi, 24 noiembrie, la Clubul Prometheus, începând cu ora 19:30, se va juca "Eu, câinele". În premieră, în public se va afla dramaturgul Matei Vişniec. Adrian Berinde i-a lansat invitaţia, iar renumitul scriitor nu a avut nici un motiv pentru a spune NU.
Un câine captiv într-o fântână secată... Acesta este pretextul pe care Vişniec a brodat un dialog ameţitor, un cerc vicios verbal din care cei doi salvatori de ocazie ratează mereu ieşirea. În viziunea lui Adrian Berinde, conversaţia nu se mai poartă între doi domni oarecare, ci între Om şi propria sa Conştiinţă, între Fiinţă şi Ego, între idealist şi cârcotaş, între îngerul şi demonul de pe umerii fiecăruia dintre noi. Berinde ne pune în faţă, prin intermediul celor doi actori, o oglindă în care să ne descoperim, să ne privim, să ne cercetăm, deşi această oglindă nu ne prea avantajează. Descoperirea este un joc pe care am putea să-l practicăm mai des, întru vindecarea bolilor sufleteşti.
Victor Vurtejanu, omul, nu actorul, spune: "A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părţi din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întâlnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest"... Cine urmează, cine intră în joc?! "
(sursa: http://www.jurnalul.ro/teatru/visniec-invitat-special-la-eu-cainele-597081.htm )
.......................................
Teatru...
Dupa spectacolul de mai sus am avut o alta surpriza placuta, sa ma intalnesc, in acelasi Club Prometheus, cu
actorul Ciprian Nemesiu, pe care il cunosc din piesa de teatru "Un tramvai numit dorinta", piesa la care am compus partitura muzicala.
El era acolo impreuna cu colegii lui de la trupa de teatru "Freeze", si culmea tot pentru un spectacol, tot acolo, tot atunci... asa ca am ramas fiindca nu-i mai vazusem niciodata. Si nu mi-a parut rau. Ei fac un spectacol de improvizatie in care implica publicul si care te tine in priza timp de o ora si jumatate.
Este un show relaxant si foarte amuzant. Unele din "jocurile" de improvizatie ce au loc pe scena fac parte adesea din antrenamentele actorilor din timpul repetitiilor. Prin ele actorul isi dezvolta foarte mult imaginatia, detasarea, reactia spontana.
Este minunat ca aceste lucruri sunt aduse si in fata publicului si mai ales ca el, publicul, este atras in ele. Trupa Freeze joaca in fiecare joi in Club Prometheus si sunt sigur ca va asteapta cu placere.
Din trupa face parte si un pianist care acompaniaza momentele improvizare... iarasi un deliciu.
.......................................
Aici a fost bucurie mare mare caci premiera a urcat pe scena Godot-ului doi foarte buni prieteni Ana Maria Carablais (Anca) si Liviu Cheloiu. Alaturi de ei a jucat Catalin Babliuc.
Cu Anca am lucrat la cateva filme de scurt metraj in timpul facultatii, o stiu de cativa ani si ma bucura sa vad cum creste pe masura ce primeste roluri mai importante. Liviu a avut un rol cuminte in acesta piesa, el este insa deja un veterean al teatrului caci o face de multa vreme. Si un bucatar pe cinste... !
Ei isi anunta spectacolul astfel...
"Două farse într-un act
Și devine complicat....
E Cehov, e comedie,
Militaru la regie,
Actorii - o nebunie,
Mamă, ce scenografie! ... "
... si da au dreptate, a fost comedie, actorii au jucat foarte bine iar scenografia a fost foarte interesanta si va las sa o descoperiti la urmatoarele spectacole ale lor. Urmatorul are loc pe 9 decembrie tot in Godot.
scenografia Iza Tartan.
scenografia Iza Tartan.
Nu-mi mai pare chiar asa rau de poze acum, caci a fost fara doar si poate un spectacol reusit. Si cum altfel cand calatoria prin textele lui William Shakespeare a fost insotita de numai putin de 29 de actori. A fost un spectacol de teatru si dans acompaniat cu muzica compusa de Calin Grigoriu, un preacunoscut tanar chitarist si compozitor. El a mai facut muzica la piesa de teatru "Leonce și Lena" in regia lui Horatiu Malaiele la Teatrul de Comedie, dar este foarte cunoscut si respectat in randul chitaristilor de jazz/rock in ciuda masteratului in muzica de camera si a studiilor desigur clasice. Arcadie Rusu, coregraful acestui spectacol este si el cunoscut pentru proiectele din cadrul Centrului Naţional al Dansului – Bucureşti, pentru spectacolele "Nesomn"sau "Promised Land"...
Am remarcat si decorul foarte interesant (Liliana Cenean si Stefan Caragiu) dar si aportul adus de cel care a creat light-designul acestui spectacol, Iulian Baltatescu. Tinerii actori, corpul de balet, si cele enumerate mai sus, au facut deliciul acestui spectacol pus in scena de regizorul Gelu Golgeac.
Mai ramane sa-l vedeti si voi.. nu cred ca o sa va para rau.
Multumesc din suflet Domnului Dan Condurache, datorita caruia, indirect, si prin intermediul lui Penelop.. pardon Adriana Craciunescu, am ajuns la acest spectacol.
In curand Dan Condurache va va invita la un film ce momentan se afla in post productie... "Portrete in padure" in regia lui Dinu Tanase (fostul meu sef pe vremea cand faceam voluntariat prin Festivalul international al producatorilor de film din Constanta, (IPIFF). Invitatia vine insa si din partea echipei condusa de directorul de imagine/fotografie (cum va place) Patru Paunescu, echipa din care a facut parte si sus numita Adriana Craciunescu in postura de asistent de imagine.
Abia astept premiera!!! :)
http://www.portreteinpadure.ro/
Cam atat si sper ca cele cateva cuvinte lasate de mine sa suplineasca lipsa pozelor... si sa va faca sa mergeti la acest spectacol care, si am uitat sa spun, nu se bazeaza strict pe textul "Visul unei nopti de vara" ci este un periplu prin multe din lucrarile lui Shakespeare, fragmente din 'Sonete', 'Îmblânzirea Scorpiei', 'Hamlet', 'Mult zgomot pentru nimic' şi 'Cântarea Cântărilor'. Este un spectacol modern dar care nu sare calul in extrema neplacuta a modernismului.
Aaa.. ma bucur de prezenta pe scena a actorilor Ovidiu Niculescu si Vitalie Bantas. Asta vara cu ocazia zilei de nastere a actorului Liviu Cheloiu am fost partas la o noapte de pomina si incantatoare alaturi de Ovidiu si chitara lui. Aplauzele mele din seara aceasta le-au suplinit cu siguranta pe cele de atunci.
Nu stiu cum a primit critica acest spectacol, la urma urmei este critica iar eu sunt doar un spectator... nu prea imi pasa... a fost insa un alt mic pas catre un gen de spectacol care ocoleste de multi ani scenele romanesti. Sper sa mai fie puse in scena astfel de spectacole in teatre si sa nu ramana doar supliciul Teatrului de Opereta.
Incerc sa aflu daca autoturismul LADA face parte din decorul Teatrului Mic.. stie careva ceva??? :) ... glumeam...
Si daca vede cineva conducerea cu pricina... sa-mi zica si mie... :)
