michel2233 - Blackbird Escape ... Out of the circle ...
mai poti oare sa gandesti
cand povara gandului iti ingreuneaza privirea
mai poti oare sa vorbesti
cand povara durerii iti mareste tacerea ...
R O S T O G O L
M?
.. hmmm ... nu ştiu sa scriu versuri, nu ştiu de unde vin cuvintele, nu ştiu definiţia poeziei... (dacă ea exista). Îmi place sa mă exprim aşa, sa asociez gîndurilor mele semne, nu reuşesc însă mereu ... iar gîndurile zboară aşa iute... uit atunci sa mai pun Punct Uneori caut o rimă dar de cele mai multe ori las totul la voia întîmplării ... se cheamă improvizaţie .. cred.
Nu am învăţat prea mult pînă acum .. am doar IV clase ... Clasa I-a am terminat-o pe la 10 ani ... uram scrisul atunci, îmi plăcea însă sa desenez, o făceam rău şi în locuri total nepotrivite spre disperarea părinţilor mei ... cadranele ceasurilor din casa le pictam în albastru deschis, ştiam eu ceva ... timpul! ... apoi clapele pianului în aceeaşi ordine în care erau aşezate culorile în cutie .. şi aşa au rămas mereu pentru mine clapele pianului .. colorate. Muzica este culoare.
Clasa a II-a? ... uff ... tot cam zece ani a ţinut. Dragostea, prietenii, scrisul, boala, sportul, fotografia, muzica, libertatea/răzvrătirea/fuga, sexul, fumatul, adevărul/minciuna, credinţa, regulile şi metodele de ocolire a lor .. au fost principalele materii de studiu. La unele materii am rămas corigent, la altele abia am trecut ... doar la o materie am fost premiant... viaţa.
Repetent? .. da .. la dragoste... cam trei ani la rînd. Asta atunci ... caci de repetat o tot repet.. fi'ar sa fie... Clasa a III-a a fost oarecum uşoară şi a trecut foarte repede.. am privit oamenii şi am studiat semnificaţia cuvîntului "sfîrşit"... Apoi mi-am împlinit nişte vise, am făurit altele, am zburat mult şi cam sus... uff, iar la sfîrşit a fost un examen tare greu... 30 ... dar am trecut ... mai am puţin şi termin clasa a IV-a. A fost şi este încă grea, înfrîngeri, remuşcări, renunţări, chelia, hmm .. acum mă simt eu privit de oameni ... dar încă sper, sper sa fac VIII clase, sa mă maturizez şi eu o data
Punct
The Drawer of Memory
... sau ... sertarul cu amintiri... rascolesc uneori prin el, ca si voi, aranjez cat de cat spatiul acolo, sa fac loc, altor amintiri.. sunt multe hartii pline de cuvinte banale, sau desene ce poate pentru voi nu inseamna nimic, si aerul dintre foi este plin de muzica, doar eu o aud.. of.. de-as putea sa o pun pe note asa cum o simt. Gasesc si obiecte, un ceas.. cu timpul oprit, o cheie.. inutila acum, si fotografii.. multe fotografii.. din care-mi zambeste-un copil.. si-mi este asa de greu sa intru-n mintea lui acum.. de parca n-as fi eu. EU .. cu 40 de ani mai batran.. EU.. cu tot atat de tanar.
Ca in orice sertar cu amintiri... este balamuc.. amintiri ravasite in timp... am sa le las asa.. RAVASITE
o
First class .. 1975
Fiindca noaptea se pune voal
Peste ochii mei si
Stelele
Asa cum stralucesc
Nu se mai vad si
Luna alba cade'n
Negrul noptii si
Cu al noptii voal...
IUBESC..
Sprijinit cu spatele de un gard inalt si alb
Suspendat parca cu sarma ghimpata
De varfurile fragile ale copacilor
Ce se apleaca usor
Deasupra obrazului meu bronzat
De soarele torid al verii ce trece tot mai greu
In asteptarea maturitatii frunzelor tinere
Ale copacilor ce cresc dincolo
De gardul inalt ...
Suspendat parca intre mine si
Libertatea ce mi-o doresc
Precum isi doreste marea
Soarele torid al verii ce trece tot mai greu
Aici ... la mine
Departe de tot ce iubesc mai mult
Sufletul meu vibreaza la un cuvant
Duios soptit asa cum sopteste vantul
Urechilor mele
Ca dincolo de mine
Cerul
Este intotdeauna
Senin
La mine ploua
Picaturi de ploaie imi cad pe obrazul bronzat
Si obosit de atata speranta, de atata durere
Adunata aici, atat de departe
Atat de aproape de cerul senin ...
M-am ridicat si am fugit ...
Si de ce n-as fugii acum
Cand norii imi ingreuneaza respiratia
Sufocandu-ma in culoarea lor trista,
Stiind ca ei
Ascund lumina stralucitoare
A libertatii mele ...
Dar gardul inalt si alb, suspendat parca
De varfurile fragile ale copacilor
Ce se apleaca inca peste obrazul meu, peste fruntea mea,
Inalt si semet
Ca o umbra, se agata
De spatele meu ...
Nu pot sa fug ... nu pot sa vad ...
Cad in genunchi cu fata-ngropata
In pamantul moale si catifelat
Ca o piele de femeie
Zdrobit de greutatea
Din spatele meu ... imi infig
Unghiile in iarba deasa si strig
Si strig ...
Apoi m-am simtit usurat
O raza calda de soare imi incalzeste corpul ...
In fata mea
Inca mai ploua marunt
De undeva ... de departe, se aud tunete
Din ce in ce mai incet
Din ce in ce mai departe ..
Varfurile copacilor se ridica usor
De pe obrazul meu
De pe fruntea mea
Incep sa vad ... si intorc capul uimit
in stanga mea cerul senin ..
in dreapta mea cerul senin ...
in fata mea cerul senin
Altceva ... NIMIC NIMIC NIMIC
Dar totusi .. totusi ma sprijin de ceva ...
O FI EL
Atunci am sarit in picioare si m-am intors ...
Un copac falnic isi indrepta varfurile fragile
Spre un soare mai stralucitor ca niciodata
Atunci am strigat din suflet
SANT LIBER ... LIBER ..liber .. ber ..er ..e.e.e...
DAR JOS!?
DA JOS!
uitasem sa privesc in jos ..
Asa cum ma asteptam.... HA HA HA HA ....
Am vazut ...
CERUL SENIN
Femeia nu este in doua culori,
Buze, sfarc, limba si piele …
Ochii! De are oglinda si-i vede
Si stie ca are culoare in trup.
Se “taie” si rosu tasneste pe alb
Si plange si lacrima-i sare in negru
Iar lumina ce trece prin ea
Culoare ii da ... curcubeu de culori.
De-ti place sau nu
E OM si nu poate trai
In ALB si NEGRU, caci este culoare …
Femeia nu este in doua cuLori …
Sa stai pe un scaun
Intr-o camera cu usa direct catre cer
Cu gratii la geam
Si tabloul cu tine zambind efemer
Plictisit de angoase si zambetul tamp
Ce iti sta ca un timbru lipit de cuvant
Prins intre cer si pereti de beton
Stors de atata gandit
Asteptand timpul mort
Ca si timpul trait
Sa se scurga pe usa direct in abis
Sa-ti doresti cu un ultim cuvant
Sa pasesti peste vis
Si sa calci in picioare
Pe albastru patat
Cu alb de nor
Si pasare-n zbor
Trantind usa in spatele tau
Rostogol fara aripi
Aiurea cazand
Pe un scaun
Intr-o camera cu usa direct catre cer
Cu gratii la geam
Si tabloul cu tine
Zambind efemer
Plictisit de angoase
Si zambetul tamp
Ce iti sta ca un timbru
Lipit de cuvant
Rostogol
Aiurea
Cazand …
Pe un scaun
Intr-o camera cu usa direct
catre cer ...
Cat de mare trebuie sa fie o litera
Sa formezi un cuvant atat de urias
Sa se vada departe in zare
Orizont de la stanga la dreapta
Urmarit de un deget ochit
Al mamei ce striga copilului mic
Uite copile! Cuvantul ..
“ I U B I R E ”
In joc de lumina
Noapte si zi
Cu soare, cu luna
Cu punctul pe “ I “ ...
Uite! Cuvantul acela
Pluteste sau vine din cer prins in fire
Urzite de oameni sau fiinte nebune
Magnetice unde il tin suspendat
Intre vis si real
Armonici si muzici divine
Si pare un gand.. asa de banal
Compus
Din pamant, si din foc
Din apa.. si cer …
Prins intre gratii de fier
Orizont de la stanga la dreapta
Urmarit de un deget ochit
Al mamei ce striga copilului mic
Smucindu-l de brat
Facand sa-i sara din ochi
Lacrima prinsa in fire din cer
In aer plutind nevenindu-ti sa crezi
Ca o vezi! Si acelasi cuvant prins in ea
Rotund, tremurat, strig strigatul ei...
Copile!
Esti OM … ce naiba
Scufunda-l de vrei !
In clipirea ochilor tai …
(prima trupa in care am cantat.. Ion, Dan, Malineanu, Dedu.. nu am sa uit asta)
VANTUL ... pasi pierduti in noapte
GANDUL ... s-a ratacit in cer si el
CUVANTUL ... rostit mereu in soapte
CANTUL ... si el rostit la fel ...
AMINTIREA ... ca un cutit infipt in sufletul meu
REGASIREA ... un zid prea inalt ne desparte
IUBIREA ... e data pe bani unui zeu
PRIVIREA ... tristete lumii imparte
PLANSUL ... imi lasa urme adanci in obraz
VISUL ... ca un demon imi joaca feste
SCRISUL ... produce arome si clipe de extaz
RASUL ... este al celui ce citeste cuvintele aceste ...
Cu cat noaptea mai plina de luna
Cu cat linistea mai adanca de dor
Cu cat fara aripi si uite ca zbor
Cu cat visul dispare in vis
Cu cat steaua cazuta-n abis
Cu cat totul se-aude in soapte
Cu cat luna mai plina de noapte ....
Femeie ce intri noaptea-n ocean,
Nu te temi de vre-un peste viclean,
Nu ti-e frica de apa adanca,
De curentul de apa ce in larg te arunca,
Ca nu poti pe varfuri sa stai,
Echilibrul sa-ti tii, ca-ntr-o scoica te tai,
Ce te cheama in bezna din el,
Chiar si cerul e negru la fel,
Ci-n te striga din luna de vrei,
Lumina pe apa sa calci catre zei,
Te afunzi, si nu vezi,
Simti durere si nu-ti vine sa crezi,
Ca trupul ti-e gheata, si gustul sarat,
Ca ai alge in par, ca ai gandul curat,
Diamante in ochi, unghii din scoici,
Simti fructu-I oprit intr-un cantec de doici,
Si crezi cu ochii deschisi
Ca zbori... ca te-ai inaltat,
Ca te-ai intors,
De unde ai plecat….
Oceanul tau ti-e trup
Trupul ti-e ocean…
Clepsidra ne-ntoarsa
In nisipul tau fin
Au poposit candva pescarusii
Candva valurile marii
Ingenunchiau in fata ta
Candva .... Noaptea
Vantul
Linistea
Freamatul
Furtuna ...
Clepsidra uitata de timp
In tine-a murit secunda tacuta...
Oare mai traim?
Oare mai murim?
De ce taci ... Spune-mi
De ce-ai incatusat nisipul
Ai ucis speranta in tarm
Ai ucis viata si cantul...
? ... Taci?
... hmmm .. usor, usor ... ne ucizi ..
Cateodata, undeva, timpul se opreste
Uneori, intr-un loc pustiu, linistea ma apasa
Ceva, nu stiu ce... o amintire cred, imi sopteste
Intoarce-te acolo... la tine acasa.
Dar nu pot! .. Intelege!.. Am munti de trecut
Mai am mari, oceane, desertul pustiu...
Am atatea lucruri importante de facut
Mai am de invatat... si-atatea vreau sa stiu.
Cateodata, undeva, noaptea cu stelele ei
Uneori, intins pe iarba, cu ochii inchisi
Ceva, nu stiu ce... si plangi fara sa vrei
Intoarce-te acolo.. imi spun spiridusi...
Dar nu pot!.. Intelege!.. Am vise de implinit
Am ganduri, am atatea dorinte de realizat
Vezi... dimineata... soarele ma cheama la infinit
Vreau sa gasesc .. si mai am de cautat.
Cateodata, undeva, ma opresc... ma gandesc
Uneori.. intr-un loc.. privesc la steaua mea
Ceva, nu stiu ce... ma face sa cred ca nu mai traiesc
Intoarce-te acolo!... Dar unde-i casa ta?
Ahhhhhh …. Ce mica si stramta e lumea asta a mea,
Ma-nvart de-atata timp, si nu prea vad ceva,
Aud ecouuuu o inima batand, si glasuri parca rad,
Si simt din cand in cand … o mana ca a mea,
Ce parca-ar vrea… sa ma cuprinda-asa …
... si nu pot sa-o ating..
Respir lichid, respir cam greu, iar alteori imi este frig …
Ma zbat in lumea mea tacut,
Dar nu mai pot.. si-mping din maini
Si iata-ma cum strig …
AAAAAAA ….
Si-aud o voce …
S-A NASCUUUT! AZI .. 22
Si e baiat … da-mi-l sa-l vad …
:)
copilul meu iubit…
Atata tot,
atat am auzit …
C-am adormit ….
jzzz bzzzzbrbb jzzzz ….
M.MihaLaCHE :) = michel
|__________^
hmm.. colegii de scoala generala mi-au scpus asa.. si asa a ramas ... michel
Ca niste lacrimi, picaturile de ploaie
Mi se preling pe obraz
Ca o umbra, noaptea se pierde
Departe in spatele meu
Ca un adio, luna dispare usor
In aburul norilor
Ca un fior, frigul se lasa din nou
In sufletul meu
Ca un sarut, incerc sa sper ca soarele
Isi va trimite din nou razele
La nasterea zorilor
Ca o amintire, chipul tau apare mereu
In gandul meu
Ca o inclestare, prind in mainile mele
Frunzele moarte
Ca o privire, vantul se joaca-ndraznet
In parul meu
Ca o tristete, pasii mei se aud din ce in ce
Mai incet...
Se pierd tot mai mult
Sus
La stele....
De-as fi pasare as zbura sus la cetate
As cuprinde cu privirea
Orasul pustiu
Lacul.. muntii
Si padurile uitate ...
As intreba vantul ce face ea
As intreba norii
De ce nu pot ...
Iubit sa-ti fiu
As intreba duhurile padurii
Daca am sa pot veni macar
In noaptea nuntii tale
Sa pot privi cum razi
S-astept ascuns si trist
Sa vina zorii...
De-as fi pasare
As zbura sus la cetate
Si as ruga vantul
Sa-mi ucida gandul
As ruga norii
Sa ma ierte de pacate
As spune florii
Sa-mi ia fericirea
As ruga duhurile padurii
Sa-mi ascunda-n veci privirea
De n-as fi om
Poate ca te-as fi uitat...
Buna seara amintire,
Din nou te intalnesc...
La colt de strada
Stai cersind
Un singur gest
Dar nu mai pot macar
Sa te privesc
Nici mana sa ti-o'ntind
Buna seara amintire
Ma'mpiedic de tine
Adormi ca ultimul betiv
Pe un trotuar...
Ma'njuri printre dinti
Uitandu-te de jos la mine
Eu insa plec..fara sa'n torc
Capul macar ...
Buna seara amintire
Te-am zarit!
Mancai din gunoi
O bucata de paine
La masa mea
De mult nu te-am poftit
Muscata-i mana ce-am intins ...
Muscata-i ca un caine ...
Venisera la judecata'n ceruri
Frumosul soare si nedreptatita ploaie
Tu soare ai fost prea multe zile rege
Acum mai da-mi si mie tronul tau regesc
Te rog asculta.. si alege...
Ori ne-mpartim pamantul pe din-doua
Ori am sa fac tot ce imi sta'n putere
Ca sa te lovesc ...
Si norii grei se adunara, si tunete se auzeau
O lupta grea se-ncinse intre cei doi tirani
Iar jos speriatii oameni cu teama se uitau
Uitasera de viata, de foame, de dusmani...
Dupa lungi nopti si zile ce parca s-au nascut
Din gemetele ploii pierdute-n departare
Nu castiga nici-unul .. dar nici nu au pierdut
Jos oamenii mirati strigau ...
PLOUA CU SOARE!!! ..
Zi de inventar (rascolind prin sertarul cu amintiri) - Sertarul lui Roxana ... 27.oct.2005
...........
Ohooo ..
Iar ai uitat
De raftul meu din stanga jos?
Acolo unde tin un vis ..
Cam vechi cei drept,
Si parca ros
De timp.
De ce nu-l pui
Si tu pe-al tau
In dreapta ...
Ca sa fim vecini...
Pe urma facem schimb de chei
Tu'l iei pe-al meu
Si razi de vrei,
Iar eu sa plang
De-al tau ..
Sau hai sa scoatem tot
De prin sertare ..
Ce inventar
Ce balamuc
Sa azvarlim pe jos
Tristeti,
Si lacrimi pe pereti
Si rasete
Si ganduri
Si frustrari sa zboare ...
Si visul ala'l meu
HA! ... ce daca moare ..
Sa ne-asezam acum
Sa bem ...
ca maine iara ...
la naiba!
E zi de inventar..
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
calm down man
.
Prima moarte
Cand rad si gura plina mi-e de sange
Iar ochii tristi se'neaca'n lacrima amara
Aud cum sus pe cer frumoasa luna plange
In inima-mi de gheata se face parca ...
Primavara
Cu-atatea'n gand traiesc eu prima-mi moarte
Sunt singur ca si ieri, sunt singur ca si luna
Se-aude parca glasul... se-aude vag in noapte
Ma cheama sus la stele... de bun venit
Ea imi intinde mana ...
Noi
Cei fara de aripi
Legati de cer cu albastre fire subtiri
Noi biete jucarii... ne iubim.
Ce daca pescarusii au aripi
si au
amintiri
Cand la fel
de trist
Undeva
pe un tarm
Strain
si uitat
noi
biete jucarii...
murim
Inchis in singuratatea lui
Se aseaza in fata pianului
Singurul lui prieten
Atinge cu dragoste o clapa
Tresare .. si inchide ochii
S-apoi ii spune
Canta...
Si pianul canta...
Pe clapele lui albe...zburau pescarusii
Pe clapele lui negre...zburau cocorii
Ca un strigat
Pianul canta
Trist si parca uitat
Canta
Dragostea, marea, vantul si ploaia...
Totul era in cantecul lui...
Si pianul canta...
Atunci cand ziua muri
Atunci cand noaptea intrase
In sufletul meu
Imi aduc aminte
Cum traiam pentru tine …
In cafeneaua pierduta pe strazi intunecate
Ma lasam torturat
De muzica aceea …
Pianul canta usor
(prin cantec traieste, iubeste, se stinge, usor, ca un cantec, pianistul, doar el …)
Ca un sarut
Iti simteam buzele reci
Frematand pe obrazul meu …
Erau lacrimi
In bautura galbuie …
Muzica batrana
Batran obosit
Tu ai murit
Imi aduc aminte
Cum traiam pentru tine
Un saxofon canta usor
In sufletul meu
Ai intrat ranindu-ma …
E cald … iti simt mainile reci
Pe frunte, dar tu nu esti
Aici
Atunci cand ziua muri
Atunci cand noaptea-mi indrepta
Pasii spre cafeneaua
Cu amintiri …
O chitara veche spunea
O poveste
De dragoste
…Cuvant … magic … doi …
…De ce ma privesti in ochi negrule!?
…Tu stiiiiiiiiii... ca am nevoie de cantecul tau
…Nu te opriiiiiiii...
Simt acum
imbratisarea rece in care
M-ai cuprins
Si
Nu
Mai
Pot
Sa
Misc
Stiu .. m-ai iubit
Dar nu mai esti
Aici … Paharul
Se sparse
De podeaua
Lucioasa
Erau lacrimi
In bautura galbuie …
Tu ai murit atunci cand
Noaptea muri …
ma’ntreb … cata dragoste sa aiba un om, iubind cu-atata ura,
cat de dulce poate sa-si rosteasca, amarul gand,
intr-un cuvant …
ma’ntreb … sclipirea …
ochilor ce rad, in hohote de plans, ascuns, cu-atata falsa modestie de coltul stang al gurii, lipit de tampla-i creata,
asa de mandru, de vina ce-l cocoasa …
de unde vine ea?
ma’ntreb … parfumul …
paravan al matelor stricate,
si al sudorii de pe ceafa ...
fierbinte creier arde mohnind in propria-i greata … ?
ma'treb ... traieste-i mort sau ce-i?
Ii simt si sufletul ... si e la fel,
ca si-atingerea-i ...
de gheata …
ma’ntreb … cum de-i mai rabda trupul frumusetea,
si zambetul rusinea,
de ce nu isi inghite limba,
in minciuni, si glasul in mutenie...
de ce nu-i iese sangele pe nas, prin ochi, prin bot …
de ce mai merge inca …
de ce sa strig mereu … esti OOOOM!!!!
si pari …
atat de buuuun …
sa ma intreb?
sau nu...
ba da ...
ma'ntreb
m'asez si eu in ceainaria voastra, pe'un scaun, lipit cu tampla de un geam, privesc in lungul strazii'ntunecate, pandesc in liniste miscare pe asfalt ...
(nici pasi nu sunt, nici falfait de aripi, doar voci pierdute departe intr-un gang)
ma'ntorc pe scaun, intind picioarele sub masa, si capul intr-o parte-mi dau, caci vreau sa vad mai vertical, sa inteleg anume care fapte ma fac sa fiu atat de singur, de burlac ... (pericol! .. ma rastorn ... asa ca ma intorc la geam) ...
un pic de ceata sta lipita de un felinar, si'n balti se vede parca polul nord, e frig acolo dar mie nu imi pasa ... ma simt acasa aici, in casa de stejar ...
(comand un ceai ... si'i sorb in liniste'i caldura ... miros aroma lui fierbinte ce imi cuprinde'n sus, fata si parul, in aburi moi parfumul)
era aglomerat pe vremuri si'n soapte lingurite se loveau de cani, din cand in cand un raset ... ce te facea sa-ntorci privirea amuzata si poate chiar sa razi si tu un pic, si scaune scartaind si un motan cam gras, o pasare (in colivia ei) si chiar un pinguin tafnos, si'un pic de muzica era .. eraeraera era asa frumos!
(Va rog sa ma scuzati acum, profit de linistea din jur, si'n bratele colac m'arunc si trag un pui de somn ... revin ...)
\\\///
**
O ... ce scartait se-aude! ... e usa! ... ce de zgomot! ... o pasare, pisica, plici-plici ce lasa dare (pinguinul).. si e cam frig ... ca-i ceata'n ceainarie ...
HEI!!! .. CINE-I!
///\\\
oo
= ... HEI! stai nu te baga in colivie ... si tu cotoi ce stai pe soba ... pe pinguin nu il intreb nimic (ca vine singur) ... dar haideti toti, din nou eu va invit
la ceai ... la ceaiul cald ... din frunzele de tei..
:)
Two Black notes in a white space... forever parallels, but forever live together, so different, so lonely... these two lines, two planes, two fingers, two hands, two friends... these two...
oh.. these two...
Two Black birds flying in the White light
Two Black thoughts lost in White feather
Two Black dreams in a White nightmare
Two Black letters on a White paper
Two Black birds dead in the White snow
Two Black sounds in the White silence
These two...
TWO
WHO
NEVER NEVER NEVER ... DIE...
I am the man ...
I am the man,in the street
A lot of people go to sleep
Living my dreams
Feelings new wings.
I am the man,in this town
Nobody could LET ME DOWN
As a raindrop isn't ALONE
MY DREAMS MUST......GO ON
LIKE A RAINBOW, I PRAY TO RAIN
LIKE A BIRD, FLY IN THE SKY
WELL MAN ! DON'T FEEL THE PAIN
THERE IS A STAR, YOU MUST ENJOY.
I am the man,in the world
Standing here, feeling COLD
The raindrop follows me
Feeling......SO FREE...
I am the man ...
***
mYsecreTpAge
^o^
